Mami, de ce frunzele nu-s în copac?

Mami, de ce frunzele nu-s în copac? Vara au ținut umbră, Toamna în covor s-au transformat. Vara să fie răcoare, Toamna călduț la picioare Pământul se pregâtește de iernat. Mami, sunt multe, multe frunzulițe! Da, fata mamei, Sunt multe, și-au trăit viața. Una mie, una ție, Frumoasă-i Toamna aurie!

Doamna Lucia, tot răul spre bine! Uitați de trecut și mergeți înainte! Ați fost o luptătoare, de acum sunteți învingătoare. Felicitarea vine de la fetele Ira și Gaby, sora Lilia și cumnatul Serghei ,,Fetel mele” – Ioana Capraru.

Vrem schimbări vrem libertate-n exprimare vrem aer proaspăt, nou am obosit de subjugare am obosit de vechi și mucegai! Putregăit de ani de zile vrem viitor asigurat si liberatatea de opinie vrem drepturi, nu doar obligații vrem fapte, nu doar aberații vrem mândrie, nu pozor pe-un Președinte să-l numească ,,ou” valori, moravuri, compoziții răsturnate in astă lume totul e clădit parcă pe dos tu nu uita că Om eşti, mai întâi de toate, dar nu sălbătăciune cu răutate-n os.

Sărac, bogat acelaşi cer te stăpâneşte Şi nu da cu piciorul în tot ce-ai moştenit azi tulburi apa ce pentru tine izvorăşte, Mâine-o vei căuta, storcând-o din pamânt suntem egali şi tu, şi eu în fața sorții si nu mai inventa balade, precum că eşti deosebit si ție-ți tremură bărbița-n fața morții, scoate-ți steluța ce pe frunte ți-ai lipit de câte ori ați auzit si tot vă scârțâie dantura de la răutate zi iaraşi vă spun.

Sper să ajungă-n carnea voastră poate poate zâmbiți, chiar dacă l-ați zdrobi-n picioare că duşmanul tot duşman va rămâne oricum si nu mai pierdeți timpul, stând pe cei slabi călare dreptul la fericire îl am şi eu, şi tu, îl are fiecare când tragi aerul adânc în piept, închide ochii si-absoarbe liniştit tot ce în viață ți s-a dăruit si doar, când de la bătrânețe nu-ți vei mai simți muşchii, să-ți pui o singură-ntrebare oare frumos eu viața mi-am trăit.

Admin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *