Săracu-i mai bogat

Azi tot mai des ne plângem că avem destine ce trăiesc pe muchii de cuțite, zdrobiți de greutăți, răniți şi slabi cădem, in fiecare zi luptăm cu încercări sortite.

Şi când ne este greu, noi căutăm scăpare la cer, la ape, la curcubeie şi la ploi, uităm că mai întâi avem nevoie de răbdare, iar mai apoi să căpătăm încredere în noi! Unii găsesc saci de bătut în cei slabi si le extrag din creştet ultima lor energie, cred ca vă place să fiți dirijori de sclavi, de când păpați lăptică voi nu ştiați de omenie.

Alții cerşesc tot ce se poate de cerşit:
Iubire,
bani,
mâncare,
haine
şi bijuterii.

Voi de luat luați, dar ați uitat de dăruit la cei săraci pâinică sau hrană la flamânzi copii vă faceți viața mai comodă şi frumoasă. Dar aruncați gunoi exact unde dormiți voi aşteptați ca să vă cadă tot în plasă apoi că sunteți graşi, bolnavi vă jeluiți să faceți bine acum vă este foarte greu. Dar cereți permanent ca să vă fie bine si să vă înşirați averile încă aveți tupeu. Când cineva tremură-n frig ca un câine copii abandonați, femei ce nu pot avea copii săraci şi vagabonzi ce se hrănesc din tomberoane acuma eşti bogat, mâine ca ei poti să devii si repede-ți vei aminti să cazi tu la icoane.

Bărbați, voi ştiți care-i menirea unei doamne când o găsiți din sute ca să vă fie-alături. Te-acceptă ca să devină la copilul tău mamă nu ştie că va avea doar lacrimi mii şi certuri. Frumoasă şi naivă a mers cu tine la altar, si te-a crezut că îi vei dărui tu sinceră iubire, iar astăzi al tău sărut într-adevăr este amar, tu ai distrus atât de crunt a voastră fericire.

Da, da, tu eşti bărbat şi-nchizi la toți tu gura injuri, arunci cuvinte ce dor ca rana de cuțit, chiar nu-nțelegi că gata, ai întrecut măsura, nu mai ridici la loc tot ce odată-ați construit chiar nu te doare inima că ea se-ndepărtează nu, tu mai tare-arunci cu spini în al ei suflețel femeia nu se calcă in picioare, femeia se stimeaz.

Cum te simțeai dacă pățea şi mama ta la fel nu trece nicio lună, zbierând, tu la picioare-i cazi, atunci îți aminteşti de mamă, de jale şi de flori, femeia ce te-a iubit mult ieri, nu te iubeşte azi o rană din cuvânt şi fapte nu trece-aşa uşor! Bărbați, femeia nu pentru lacrimi e creată! E ca o floare rară, ce fără dragoste s-ar ofili, in schimb ea îți va dărui iubire mare şi curată de la bărbatul bun, femeia niciodată n-a fugi.

Admin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *