Scrisoare pentru mama

Bună, mămică, ce mai faci tot te mai dor mânuțele de la atâta muncă eu îți sărut aceste mâini calde şi dragi are m-au legănat când eram mică pruncă.

Mamă, tu iartă-ma că ți-am făcut eu multe fire albe si că atâtea lacrimi pentru mine ai vărsat mi-e dor să îți aud vorbele-ți calde, azi noapte, mamă, iaraşi te-am visat te rog, nu mai trudi din plină dimineață tu şi acum cu soarele odată te trezeşti si nu mai pune şi pentru noi pâine pe masă când îți lipsim, ştim bine cât ne iubeşti mamă, de-ar şti cum să te protejez de anii grei, ce insistent îți bat la uşă din mâna bătrâneții cum să te salvez.

Eu de-aş putea, aş transforma-o în cenuşă mama, nu plânge, promit şi eu să nu mai plâng alungă dorul, mamă, şi nu mai suspina degrabă vin acasă eu strâns să te cuprind cum să nu vin, dacă atâta m-ai chemat.

Copilărie, unde eşti unde îmi eşti, dulce copilărie miros de pâine caldă şi gutui unde-ai rămas, spune-mi tu mie. Tot lângă nucul amărui de ce-ai plecat fără să-mi zici nimica mi-ai dat în schimb un sac plin de poveri de ce m-ai dus atunci de la mămica si mi-ai lăsat numai dor şi dureri copilărie, ții minte pletele-mi în vânt eu alergam uşoară cu aerul în piept acuma taci, nu-mi zici niciun cuvânt, iar eu chemarea ta aştept şi-aştept străină sunt acum, chiar şi la mine-acasă, de-atunci de când tu rece m-ai lăsat.

Mi-e dor de pâinea mamei cea gustoasă mi-e dor de cerul care acasă-i mai curat stiu, degrabă îmi va fi dor de tinerețe ai poate ea n-o să mă lase tot mai sper dar tot de tine ne-amintim la batrânețe. Copilărie, ai fost prima rază în al meu cer vreau să mă-ntorc la pragul meu, care acum prinde-a se darâma să stăm de vorba tu şi eu. Să-nşir pe foi tot ce cândva mi-ai dat fie-ți milă doar de ai mei părinți si nu-mi băga-n pământ a mea căsută tu ştii, că tot ce-i sfânt nu poți să vinzi mai vreau odată să alerg desculță.

Admin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *