Şi omul drag poate să plece

Tu ştii că într-o zi şi omul drag poate să plece să rupă tot ce v-a legat, să uite anii voştri si va pleca nu pe o zi, nici trei şi nici pe zece. Dar pentru totdeauna, departe, peste mii de kilometri.

Tu ştii că într-o zi şi omul drag poate să plece strângând în pumni toată iubirea care atunci v-a cununat si va privi în urma sa foarte indiferent şi rece. Uitând pe veci şi ziua-n care v-ați împreunat tu ştii că într-o zi şi omul drag poate să plece. Lăsând şi casă, şi bani şi tot ce ați agonisit nici vântul şi nici ape nu-l vor putea în drum întrece. Atunci vei înțelege că pentru totdeauna l-ai pierdut tu ştii că într-o zi şi omul drag poate să plece si vei rămâne în singurătate, aşa cum ți-ai dorit, atunci tu vei simți cum poate inima în lacrimi să se-nece. Şi nu vei mai putea întoarce omul care odată te-a iubit.

Tu mamă ai, şi tată, frați şi surori, Eu n-am nimic mă-ntreb de ce adeseori. Şi-n fiecare zi în a mea grea singuratate, Eu Domnului îi cer ca să îmi dea dreptate doamne, de ce părinții m-au abandonat. De ce nici azi de-aici nu m-au luat de ce suntem atât de mulți şi suferim ce ce părintilor nu le mai trebuim. Mamă, ți-aduci aminte cum eu te mângâiam eu cu-al tău aer cald, mămică, respiram cum ai putut din inimă să mă desprinzi. Şi mi-ai lăsat tu ochii de dragoste flamanzi mamă, visam şi mai visez de-aici tu să mă iei.

Să ştii ca de departe îți voi cunoaşte ochii tăi atâtea ierni am înghețat, nu de la frig, ci de la dor de mine să îți aminteşti, mămică, te implor voi să va bucurați ca lângă voi aveți parinți. Că uneori cu mama şi cu tata poți să te alinți voi prețuiți tot ce parinții voştri fac, iar eu, aici, tot singur şi fără iubire zac. Iar cei ce au de gând să-şi lase-n drum copiii chiar dacă n-ați ştiut nici voi ce-seamnă fericire vă rog, nu dați străinilor copilul ce vă apartine la bătrânețe nu te va-ngriji-n iubire nimeni.

Admin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *